Ajungând în Hexagon, denumirea afectuoasă a Franței, m-am uitat din nou la hartă: da, Franța — apărea un hexagon neregulat, care exprima dragostea francezilor pentru abstracție și plăcerea estetică a frumuseții și perfecțiunii; hexagonul cu șase laturi, ca un diamant fin, cu multe fațete: o viziune franceză asupra țării lor.

Având la dispoziție o săptămână de vacanță, eu și soția mea am hotărât să revedem locul nostru preferat din tinerețe: sud-vestul Franței și nenumăratele sale delicatese. Ne doream atât să ne relaxăm și să ne bucurăm de peisaje, cât și de deliciile gastronomice ale acestui ținut unic, „Franța profundă”, unde încă poți simți aromele și ecourile acestei culturi străvechi, încă vii: Franța provinciilor, cu turnulețele castelelor, fântânile care stropesc piețele orașelor și mirosul fructelor și legumelor proaspăt culese din piețe sau al magazinelor cu parfumul lor de unt și zahăr topite, pentru produse de patiserie delicioase, ori cu aroma sosurilor locale bogate, clocotind cu ierburi, usturoi și, uneori, trufe îmbibate în grăsime de gâscă.

Cu mașina, de la Paris spre sud-vest, trecând prin Valea Loarei, în direcția orașului Poitiers și a bisericilor sale romanice, unde odinioară trubadurii cântau în casele nobililor, ne-am apropiat de sud-vestul Franței, o lume aparte, magica Aquitanie de odinioară și, mai la sud, Gasconia, de unde cei Trei Muschetari au pătruns în literatură... Am ajuns în regiunea Périgord, puțin la nord-est de Bordeaux, principalul oraș din Sud-Ouest, renumit pentru vinurile sale deosebite, și ne-am instalat într-un han frumos din Périgueux, un oraș sud-vestic desăvârșit, încărcat de istorie și bogat în tradițiile Périgordului, în special în renumitele sale tradiții culinare.

A doua zi, ne-am dus devreme la celebrul târg de sâmbătă și ne-am desfătat privirea cu culorile diferitelor alimente expuse: eram în inima ținutului trufelor, trufa neagră, numită diamantul negru al gastronomiei! Dar și un morman de nuci bine îngrămădite mi-a atras atenția, apoi priveliștea ficatului de gâscă și a ficatului gras de rață, a piepturilor de rață, a pulpelor, a ciocănelelor și a pipotelor expuse. Ne aflam cu adevărat în ținutul foie gras-ului! Ce varietate! Se găsea foie gras la conservă, foie gras în borcane de sticlă care străluceau în soare, apoi foie gras Semigătit, foie gras Semigătit, bucăți mari și ficat gras crud – foarte scump – și ficat de rață, cele mai populare variante pentru gusturile moderne.

Vânzători amabili ofereau spre degustare bucățele minuscule de foie gras din Sud-Ouest, iar gustul era divin; cu siguranță, acest aliment special, o artă străveche din Egipt, apreciat și la Roma și răspândit în toată Europa de evrei, și-a găsit cea mai bună casă aici, în sud-vestul Franței, unde, de generații întregi, fermierii au crescut cu grijă rațe cenușii și gâște, hrănindu-le cu grijă cu porumb și lăsându-le să caute ierburi și legume care le hrănesc ficatul bogat, cu arome unice, care îl transformă în nestemata gastronomie franceză.

Am cumpărat două borcane de foie gras de gâscă și două borcane de foie gras de rață de la vânzători locali, care ne-au asigurat că proveneau de la ferme locale din Périgord, apoi am hotărât să mergem la unul dintre cele mai bune restaurante din oraș, unde ne-am delectat cu un cassoulet clasic, unul dintre cele mai tradiționale preparate din regiune, preparat cu pulpe și copănele de rață gătite încet în propria grăsime și, bineînțeles, am băut un vin local delicios, dar, sincer, nu-mi mai amintesc cum se numea. Un Bergerac, poate?

În timpul șederii noastre în Périgord, am avut grijă să facem o plimbare cu barca lentă pe frumosul râu Dordogne, într-o gabare cu fund plat, admirând stâncile de cretă cu aflorimente de calcar și castelele, conacele și satele pitorești care dezvăluie lunga conviețuire a oamenilor cu acest peisaj cultivat minunat: o îmbinare fericită între munca omului și natura atrăgătoare.

Am vizitat și câteva dintre celebrele podgorii din jurul orașului Bordeaux și ne-am îndreptat spre Sud-Ouest, până în Landes, regiunea de coastă atlantică, formată din landuri și mlaștini, dar drenată în parte și plantată cu una dintre cele mai mari păduri de pini din Europa; aici, orașele sunt mici, dar au un farmec folcloric. În acest peisaj nisipos și destul de plat, sunt crescuți unii dintre cei mai buni rațe gri, pentru a obține un foie gras cu gust bogat și mai intens decât cel din Périgord.

Continuând vizita, ne-am cazat în frumosul oraș Castelnau-Chalosse, unde am comandat într-un restaurant local o garbure, o altă supă delicioasă, mai potrivită iarna decât primăvara, dar, încă o dată, specifică regiunii. Am vizitat mai multe ferme și am cumpărat foie gras de rață local, pe care l-am servit cu un Sauternes bine răcit și ne ne-am îndreptat spre coastă, unde am găsit o porțiune de plajă cu dune, deasupra unui fost buncăr german din al Doilea Război Mondial. În apropiere, cu fața spre plajă și spre marea albă, am întins o față de masă pentru un picnic improvizat, savurând cremosul Foie gras de rață, acompaniat perfect, cum spun francezii, de cel mai dulce și mai intens Sauternes pe care l-am gustat vreodată.

Eram atât de bine dispuși, încât am coborât în fugă pe dună până la plajă, ne-am dezbrăcat ca niște boemi sălbatici și ne-am aruncat în apele destul de reci ale Golfului Biscaya, stropindu-ne, apoi am sfârșit îmbrățișându-ne sub valuri. După un sărut delicios, cu buzele încă umede de vin, de foie gras de rață și de apă de mare, ne-am îmbrăcat la loc, apoi am redevenit niște burghezi obișnuiți.

Ah, sud-vestul Franței! Cât de mult contribuie aceste plăceri gastronomice la dorința umană! Am scos o trufă de ciocolată pentru soția mea în timp ce ne îndreptam spre mașină, am luat la cină un steak cu sos Périgueux și am încheiat cu insule plutitoare. 

Regretăm că nu am mers la Gers și Quercy, alte ținuturi ale ficatului gras din Sud-Ouest, cu frumoasele lor crescătorii de gâște și rațe!

Săptămâna noastră era aproape încheiată, cu excepția călătoriei de întoarcere la Paris și a unei ultime cine copioase. cu vedere spre Notre-Dame, în sfârșit restaurată în timp ce Sena curgea în noapte.